De la început pana la sfarsit, literă cu literă.
De fapt cred că asta era dorința ascunsă. Să o iau de la început și, să sper, că de data asta ajung pana la ultima literă.
Nu știu dacă voi avea această șansă.
Dar, am inceput deja să mă gândesc la litera D, pentru că cineva mi-a spus că acolo încep poveștile.
Și, mi-a trecut prin minte, că poveștile de la litera D cuprind negresit cuvinte precum dar, daruire, darnicie, dor, durabil, dorință, dans, destin, devenire, dezvoltare, dragoste.
Și, pe când mă minunam și invidiam litera D pentru ce cuvinte frumoase a fost ea destinată să existe, au început să imi vină în minte si alte cuvinte: distrugere, daramare, demolare, durere, disperare, duritate.
Poveștile care încep D sunt rupte din viață - alternantă de întuneric și lumină, de ardere și renaștere.
Mă comentez de una singura. Tare:)
RăspundețiȘtergereDe fapt, vreau doar să adaug două cuvinte. Și să se știe că le-am adăugat.
Divinitate e tot o poveste de la litera D. Și antagonicul tot la litera asta viețuiește.
Hei,hei,heiii ! Bine-ai revenit! Dar vad ca ai revenit din plin, nu asaaaa ! :)
RăspundețiȘtergereMa bucur ca ti-a revenit Dorinta ! Ca fara ea, indiferent despre ce vorbim, cam greu se misca lucrurile.
E frumoasa litera D si daca e sa-ti rescrie ea alfabetul, cu-atat mai Draga iti va fi apoi ;).
Acuma : eu sper totusi ca ranile-ti sunt VINDECATE si nu uitate, altfel apar himere de dupa colt cand nu te-astepti si nu e tocmai placut, trust me !
In plus, nu-mi place acel " nu stiu daca voi avea aceasta sansa", imi suna a neincredere din start, a deziluzii infuzate in sperante desarte care-si transmit aroma veche peste dorintele noi...Ai grija, Amarul incepe cu A ;) !
Suferim ! Da, si ? Toti suferim, mai devreme sau mai tarziu, mai mult sau mai putin, meritat sau nemeritat, dar intrebarea e : invatam ceva din suferintele noastre ? Sau asteptam sa ne treaca si repetam greselile ? Tu ce crezi? Ai invatat ceva ? Nu e cazul sa imi raspunzi, era doar o intrebare pe care nu stiu daca ti-ai pus-o...
Pentru ca eu una mi-am pus-o destul de greu si cred ca inca mai am de descoperit raspunsuri...Insa am ajuns la etapa in care incerc sa ma bucur de fiecare pas, oricat de mic, fara sa fac proiectii asupra viitorului. Viitorul nu il fac numai eu, dar orice "pas in doi" e un inceput si o continuare si acel " va urma" nu poate spune cat va tine. Pana la "fin", of course, dar care "fin" ? Marele FIN ?!? Ce frumos ar fi ....