Pagini

joi, octombrie 11, 2012

Dimineata smintita

Statuie de fildeș adusă la viață din mâinile tale de aș fi,
Copilul nostru tot suferință s-ar numi,
Iar dacă ai crede că (s)educi o florăreasă,
La urmă, tot cu altul aș fugi.
Deși, probabil, recunoscătoare, ti-aș fi.

Am trecut la loc. Ptiu....se pare că doar asta fac in ultima vreme. Bat pasul pe loc, într-o amagire de nastere a unui ritm de dans frumos armonizat.

Stau si mă uit la urmele unui cutremur prin ultima (anterioara) intersectie. S-au răsturnat toate indicatoarele și s-a făcut feliuțe pământul. Fără victime colaterale. Doar eu, supravietuitoare. De fapt, tot o colaterală, se pare.

Și dacă aceasta postare iți pare smintită, Oachi, să știi ca e doar o părere. Treci mai departe, te rog, că altcineva are dictionarul. Deși nimeni nu deține o harta. Pentru ca abia acum se cartografiza. Cum se cere când te descoperi un teritoriu necunoscut, nedescoperit, nou.
În care nu ai acces la hartile entităților (uneori sunt numite proiectanți de destin, alteori universi) care te-au adus (parasutat, indreptat, ghidat, naufragiat, catapultat, aterizat, impins, tras... se poate spune si intampla in multe feluri) aici, într-o falie de vis.

Zi frumoasă!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...