Unul dintre acelea despre care, de undeva, dintr-un colțișor al rațiunii tale neadormite, ești conștient că e doar un vis, din care te vei trezi. Și, totuși, rămâi, atât cât poți în acel vis. Pentru că el îți oferă căldură, lumină, te face să te simți viu, fericit.
Și, uneori, visul continuă și cu ochii deschiși. Pentru că, așa îți aminteși, așa ai și intrat în el, tot cu ochii deschiși. Totul în jurul tău se estompează, funcționezi în real la limita automatismelor. Ceilalți te suspectează că ai luat-o raznă, că ești în vreo suferință, sar cu întrebări să te ajute, te scutură a trezire sau îți reproșează că te-ai schimbat....
Și ție nu îți pasă, fugi de toate, îți îmbrățișezi, îți protejezi, îți crești visul cum știi mai bine. Să nu te trezești, să nu fii nevoit să te gândești, să nu îl faci să dispară, să nu îl pierzi, să nu fii tu cea (sau cel, dar eu vorbesc doar despre mine acum) care oprește visul să curgă, să devină realitate.
Dar știi, în sufletul tău știi că te îndrepți spre momentul trezirii. Pentru că prea des te îneacă plânsul de care nu știai că te mai poate surprinde. Și prea des zambetele se împletesc cu tristețe.
Te trezești și, ce faci mai departe?
Ce poți să faci, decât să te reconctezi la lumea dinaintea intrării în vis?
Chiar și așa, cu sufletul greu și pasul tremurător.
Că doar, în vis, pasul tău era sigur și sufletul tău luminos.
Când începi să te trezești, te simți, de parcă înveți din nou mersul pe jos.
Nu știu câți pași dezgoliți de vis voi avea puterea să fac azi.
Daaaaaa, e clar, visez că m-am trezit!
E ca atunci când îți adormi rațiunea și treci dintr-un vis în altul.
În visul asta - am simtit toată durerea celuilalt ca fiind o nedreptate care mi se face mie! (vai mie, ce păcat o fi asta și cum voi fi pedepsită pentru că l-am făptuit?)
Dar, pentru că m-am trezit, știu că nu e așa. Că altceva e de deslușit aici. Și, nu știu dacă visul asta a fost întru deslusirea mea. Se prea poate, ca în încalcitele (asa ne par nouă) ițe ale unui alt plan nevăzut, neînțeles, eu am fost aleasă să fiu un fel de... mijloc pentru pasul mai departe al altcuiva. În călătoria dinspre durere și viață.
Dacă aș fi bună, suficient de bună, aș crede și m-aș bucura că am fost aleasă pentru asta.
Dar, eu știu, întâmplările nu sunt date să fie pentru iluminarea doar a unuia dintre cei implicați.
Decât dacă am fost...aruncată dintr-o interferență ciudată, stranie, un bruiaj de frecvență a unor universuri paralele într-o întâmplare care nu-mi era destinată. Decât dacă am fost o confuzie, o eroare. Dar nici asta nu poate fi doar o coincidență golită de semnificație....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu