De când nu am mai fost pe aici, și ușa blogului scârțâie și se deschide mai greu. Am crezut că s-a blocat de tot. Precum fișierele la care nu mai umbli luni, ani. Iar, adierea blândă de toamnă s-a transformat în miros de zăpadă.
Uneori, mă afund într-o ”trebușoară”, care mă rupe de lume. Și de mine. O fi bine, o fi rău!? Deocamdată nu fac decât să constat. Așa, pe post de...ungerea balamalelor. Ca să nu mă mai sforțez așa, data viitoare, când încerc să intru pe propriul meu blog.
