Pagini

luni, octombrie 15, 2012

“Nici un fulg de zăpadă nu cade niciodată in locul greșit”…

Când Harisson Owen a creat ghidul de organizare a  unui tip de conferință -Open Space - s-o fi gândit, o fi fost conștient de valoarea lor prin translatare în ceea ce aș putea denumi....Open Mind sau, spațiul deschis al relațiilor și construirii în sine a unei atitudini eliberatoare? Nu de responsabilitate, ci de poverile care te împiedică să mergi mai departe. Cu tot ce ai învățat. Către tot ce mai ai de trăit. În lumină.

Ce contează, nu știu prea multe despre ce a gândit sau conștientizat el...
Știu doar că, pe mine m-au izbit aceste adevăruri, cu forța susținătoare pentru drumul ce se cere parcurs spre...acceptare a ceea ce nu poate fi schimbat. Și a primirii a tot ceea ce se poate întâmpla.

”Persoanele pe care le întâlnești sunt persoanele potrivite”. Cu alte cuvinte, nimeni nu intră în viața noastră din întâmplare; toate persoanele cu care interacționăm se află alături de noi cu un motiv, acela de a ne ajuta să învațăm lecțiile de viață care apar și să continuăm drumul personal;

”Ceea ce ni se întâmplă este singurul lucru care ni se putea întampla”. Nimic, absolut nimic din ceea ce se produce în viața noastră nu ar fi putut sa se intample în alt mod (nici măcar detaliul cel mai nesemnificativ)… Nu există: “dacă aș fi făcut cutare lucru….s-ar fi produs alt cutare lucru….” NU. Toate și fiecare în parte dintre situațiile care se produc sunt perfecte, cu toate ca mintea si egoul nostru nu le acceptă

”Orice moment în care se începe este momentul corect”. Totul incepe în momentul potrivit, nici inainte, nici după; cand suntem pregătiți pentru ca ceva nou să apară în viața noastră, exact atunci apare (începe);

 ”Cand ceva se termină, se termină. Dacă ceva a luat sfârșit în viața noastră, este pentru propria noastră evoluție, deci cel mai bine este să inchizi capitolul și să mergi înainte îmbogățit cu acea experiență.

“Nici un fulg de zăpadă nu cade niciodată in locul greșit”…

3 comentarii:

  1. azi sunt un ion(un anion, nu cel a lui Rebreanu)16 octombrie 2012 la 05:59

    Si nici nu se opreste din mersul lui(din coborarea lui) sa se intrebe: „oare unde ma duc eu, oare de ce nu am Mercedes?”-ca sa o pomenesc, aici, pe Maria.
    Si nici nu se intreaba pe ce strada se afla...pe Sapientii sau pe Pacientii(11 bis)

    Ca bine mai zici Veverito... si as mai adauga: „iubirea este sau nu este”...sa scriu si „punct”?( si nu intreba de ironie,te rog, ca ea nu-i prezenta)

    RăspundețiȘtergere
  2. Dacă mă întrebi, spun. Cu iubirea s-ar putea să fie altă poveste. Nu știi niciodată unde este punctul. De preferat, la final. Eu aș lăsa-o să se răsfețe cu punct și virgulă, virgule, două puncte, sau trei (ca să aibă timp să-și respire preaplinul, nu ca să ramână în suspensie). Și nu aș pune-o niciodată între ghinimele.
    Aș lăsa-o să fie!

    Dar ce poate ști o veveriță?

    RăspundețiȘtergere
  3. Si, pentru că între timp m-am documentat (:), e auto-ironie), mă mai întreb: Pot eu să știu ce de ce energie sau de ce curenți e nevoie ca anionul să se orienteze firesc spre anod?

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...