Se face martie acusi, iar eu sunt inca intr-un monolog fara cap si fara coada.
Ma tem ca ma va apuca sfarsitul anului, si, eu tot nu voi fi terminat de stabilit ce schimbari se impun in mintea mea, in viata mea.
Ei, o iau si eu cu pasi marunti. Respir adanc si imi umplu rezervoarele cu rabdare. Am trecut la reeducarea tendintei mele colerice, care si-a abandonat o vreme educatia din cei 7 ani de la inceputul tineretii.
Cu ceva succes, imi limitez zelul muncitoresc la cele 8 ore de program legal si sanatos mental. Sau echilibrez balanta la 40 de ore pe saptamana.
Ma uit in fiecare zi pe cer si imi las privirea pierduta in forma si culori.
Asta in ianuarie si jumatatea dragostoasa de februarie.
Am sa gasesc un melc si am sa ii cer parerea avizata despre viteza de deplasare a pasilor mei marunti.
