Ia uite ce link de scaldat in nostalgice vremuri, cand sufletul meu se hranea cu versuri, am descoperit: http://www.romanianvoice.com/poezii/poeti/blandiana.php
Imi amintesc de o vreme cand, inganam aceasta poezie a Anei Blandiana, ca pe un descantec de dragoste. Acum si aici o rostec ca un...descantec de ploaie. Daca nici asta nu va merge, voi apela la arhaicul paparuda-ruda-ruda....
Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei,
Ploile proaspete şi plictisitoarele ploi fără sfârşit,
Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor albă, înaltă,
Îmi place să le rup firele şi să umblu cu ele în dinţi,
Să ameţească, privindu-mă astfel, bărbaţii.
Ştiu că-i urât să spui "Sunt cea mai frumoasă femeie",
E urât şi poate nici nu e adevărat,
Dar lasă-mă atunci când plouă,
Numai atunci când plouă,
Să rostesc magica formulă "Sunt cea mai frumoasă femeie".
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că plouă
Şi-mi stă bine cu franjurii ploii în păr,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că-i vânt
Şi rochia se zbate disperată să-mi ascundă genunchii,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că tu
Eşti departe plecat şi eu te aştept,
Şi tu ştii că te-aştept,
Sunt cea mai frumoasă femeie şi ştiu să aştept
Şi totuşi aştept.
E-n aer miros de dragoste viu,
Şi toţi trecătorii adulmecă ploaia să-i simtă mirosul,
Pe-o asemenea ploaie poţi să te-ndrăgosteşti fulgerător,
Toţi trecătorii sunt îndrăgostiţi,
Şi eu te aştept.
Doar tu ştii -
Iubesc ploile,
Iubesc cu patimă ploile, înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei...
duminică, iulie 25, 2010
vineri, iulie 23, 2010
urare de mama de baiat
Secventa de film: Repetitie pentru nuntă. Clar, film si obicei american. Atmosfera tensionata de amestec de nesigurante, emotii, nemultumiri. Se ajunge la toasturi.
Mama LUI: ”Intotdeauna am sperat ca baiatul meu minunat iși va gasi o femeie care sa il merite. Dar înțeleg că, după o vârstă obosești să aștepți și te multumești cu ce găsești.”
Zâmbete amuzate, stinghere, contrariate, furioase. După gradul de situare pe traiectoria acestui cald mesaj.
Ei poftim! Ce o fi cu mamele astea de baieti, care nu reusesc sa taie cordonul ombilical? Culmea că ele există.În viața reală, nu în fantasma unui scenarist!
Mama LUI: ”Intotdeauna am sperat ca baiatul meu minunat iși va gasi o femeie care sa il merite. Dar înțeleg că, după o vârstă obosești să aștepți și te multumești cu ce găsești.”
Zâmbete amuzate, stinghere, contrariate, furioase. După gradul de situare pe traiectoria acestui cald mesaj.
Ei poftim! Ce o fi cu mamele astea de baieti, care nu reusesc sa taie cordonul ombilical? Culmea că ele există.În viața reală, nu în fantasma unui scenarist!
duminică, iulie 11, 2010
o superbă lecție de viață
De câte ori nu ne-am plâns de lucruri mărunte? De câte ori nu am făcut limite din fricile noastre? De câte ori nu am creat din nimic obstacole pentru bucuria de a trăi?
Hai să învățăm să ne bucurăm de ce avem și mai puțin de ce ne lipsește. Și să devenim atât de buni cât putem fi.
Hai să învățăm să ne bucurăm de ce avem și mai puțin de ce ne lipsește. Și să devenim atât de buni cât putem fi.
joi, iulie 08, 2010
bunele maniere din alt unghi
Îmi place când descopăr noi perspective a unor lucruri, stări, atitudini, teorii, mai știu eu ce din toate câte par să fie statice, sau cel puțin înțepenite într-un stadiu de evoluție, într-o formă ce pare sau pe care ne place să o credem definitivă...
Să privești situația din diverse perspective poate fi un exercițiu de flexibilitate, dar și o strategie de înțelegere și reconfigurare a unor produse din mintea ta. Și de găsire de noi soluții.
Ihmmm, prea multă teorie, ținând seama de subiectul care mi-a provocat aceast soi de exercițiu în spiritul filosofiei chibritului.
De la ce îmi veni? De la o schimbare de perspectivă asupra...bunelor maniere. La care nu am meditat vreodată prea profund, că doar ce subiect de filosofie o mai fi și asta?! Ți se spun, ți se repetă, la un moment dat te trezești că le pui în practică sau nu, și gata!
Dar am auzit o actriță (nu spui care, asta e altă poveste), explicând importanța bunelor maniere ca atitudine de grijă față de ceilalți. Mi-a plăcut! Pentru că, de obicei bunele maniere sunt prezentate ca regulă și condiție pentru a face bună impresie. ” Să nu te faci de rușine!” ori, și mai rău ”Să nu mă faci de râs!” Și uite așa se produce în mintea copiilor ideea că rostul lor pe lume e să aducă mulțumire părinților și că, în tot ce fac trebuie să aibă o grijă suplimentară de a-și bloca trăirile proprii, care nu vin în acord cu așteptările părinților și prin extensie a rudelor, vecinilor, colegilor ș.a.m.d.
Oups, ce departe m-am dus! Una peste alta îmi place varianta bunelor maniere ca pe o atitudine de grijă pentru ceilalți, mai mult decât cea de regulă pentu bună impresie.
Contează?
Să privești situația din diverse perspective poate fi un exercițiu de flexibilitate, dar și o strategie de înțelegere și reconfigurare a unor produse din mintea ta. Și de găsire de noi soluții.
Ihmmm, prea multă teorie, ținând seama de subiectul care mi-a provocat aceast soi de exercițiu în spiritul filosofiei chibritului.
De la ce îmi veni? De la o schimbare de perspectivă asupra...bunelor maniere. La care nu am meditat vreodată prea profund, că doar ce subiect de filosofie o mai fi și asta?! Ți se spun, ți se repetă, la un moment dat te trezești că le pui în practică sau nu, și gata!
Dar am auzit o actriță (nu spui care, asta e altă poveste), explicând importanța bunelor maniere ca atitudine de grijă față de ceilalți. Mi-a plăcut! Pentru că, de obicei bunele maniere sunt prezentate ca regulă și condiție pentru a face bună impresie. ” Să nu te faci de rușine!” ori, și mai rău ”Să nu mă faci de râs!” Și uite așa se produce în mintea copiilor ideea că rostul lor pe lume e să aducă mulțumire părinților și că, în tot ce fac trebuie să aibă o grijă suplimentară de a-și bloca trăirile proprii, care nu vin în acord cu așteptările părinților și prin extensie a rudelor, vecinilor, colegilor ș.a.m.d.
Oups, ce departe m-am dus! Una peste alta îmi place varianta bunelor maniere ca pe o atitudine de grijă pentru ceilalți, mai mult decât cea de regulă pentu bună impresie.
Contează?
joi, iulie 01, 2010
Limbajul bărbaților
Ni se tot explică nouă femeilor, că dacă vrem să fim fericite într-o relație trebuie să învățăm limbajul bărbaților.
Da, știu suntem de pe planete diferite. Da, am aflat creierele (ori, poate, creierii era mai bine?) noastre funcționează diferit, când e vorba de comunicare, emoții și abordarea lumii. Da, mă gândesc la toate diferențele instalate prin non-educația de gen.
Și,totuși mă înspăimântă dicționarul rudimentar oferit spre studiu fetelor,femeilor dornice să descifreze mesajele emise de bărbații doriți, iubiți.
Și, care găsesc tot felul de indicații despre cum să se simtă atractivă, dacă buzele lui se întredeschid când se uită la ea prima dată. Îmi și vine în minte imaginea unui bot de câine care se deschide reflex și secretoriu la vederea unei bucăți de carne aromate.
Ori cum să fie sigură că este fascinantă, dacă sprâncenele lui rămân ridicate, într-o expresie ușor surprinsă, chiar ciudată.
Na, că mă pocni râsu fără plânsu. Serios, e amuzant. Dacă lucrurile ar fi atât de simple, ar însemna că, și femeile și bărbații sunt de pe aceeași planetă - a maimuțelor!
Alte mostre:
Mi-e foame = Mi-e foame
Te iubesc = Hai sa facem sex acum
Hai sa vorbim = Incerc sa te impresionez aratandu-ti ca sunt o persoana sensibila si poate apoi vei vrea sa faci sex cu mine.
Prea rudimentare, ca să le iau în calcul! Dar noua provocare la care mă supun (înham?) e să fac studii aprofundate în acest domeniu.
Da, știu suntem de pe planete diferite. Da, am aflat creierele (ori, poate, creierii era mai bine?) noastre funcționează diferit, când e vorba de comunicare, emoții și abordarea lumii. Da, mă gândesc la toate diferențele instalate prin non-educația de gen.
Și,totuși mă înspăimântă dicționarul rudimentar oferit spre studiu fetelor,femeilor dornice să descifreze mesajele emise de bărbații doriți, iubiți.
Și, care găsesc tot felul de indicații despre cum să se simtă atractivă, dacă buzele lui se întredeschid când se uită la ea prima dată. Îmi și vine în minte imaginea unui bot de câine care se deschide reflex și secretoriu la vederea unei bucăți de carne aromate.
Ori cum să fie sigură că este fascinantă, dacă sprâncenele lui rămân ridicate, într-o expresie ușor surprinsă, chiar ciudată.
Na, că mă pocni râsu fără plânsu. Serios, e amuzant. Dacă lucrurile ar fi atât de simple, ar însemna că, și femeile și bărbații sunt de pe aceeași planetă - a maimuțelor!
Alte mostre:
Mi-e foame = Mi-e foame
Te iubesc = Hai sa facem sex acum
Hai sa vorbim = Incerc sa te impresionez aratandu-ti ca sunt o persoana sensibila si poate apoi vei vrea sa faci sex cu mine.
Prea rudimentare, ca să le iau în calcul! Dar noua provocare la care mă supun (înham?) e să fac studii aprofundate în acest domeniu.
Ai grijă ce îți dorești....
...că s-ar putea să se împlinească. Sau să nu.
Se întâmplă să ne dorim ce nu avem nevoie. Se întâmplă să ne dorim ce au alții și noi nu putem. Se întâmplă să nu ne dorim exact ce ne-ar aduce liniștea, mulțumirea, fericirea. Suntem în contratimp cu propriile nevoi. Suntem deconectați de la dorințele proprii. Facem alegeri în baza frustrărilor altora, în funcție de capra vecinului, alergăm după vise globalizate de strategia de marketing a marilor comercianți.
Se întâmplă să trecem prin lume, hăituiți de regrete, culpabilizări, depresii. Alergăm dintr-o zi în alta, robotizați de o rutină, al cărei scop inițial l-am uitat.
Viața nu e o pradă. Noi nu suntem prada vieții.
Putem spune stop? Să găsim timp și liniște. Să ne re-educăm mintea, sufletul, emoțiile să curgă în alt ritm. Unul mai lent, mai intens, mai autentic.
Se întâmplă să ne dorim ce nu avem nevoie. Se întâmplă să ne dorim ce au alții și noi nu putem. Se întâmplă să nu ne dorim exact ce ne-ar aduce liniștea, mulțumirea, fericirea. Suntem în contratimp cu propriile nevoi. Suntem deconectați de la dorințele proprii. Facem alegeri în baza frustrărilor altora, în funcție de capra vecinului, alergăm după vise globalizate de strategia de marketing a marilor comercianți.
Se întâmplă să trecem prin lume, hăituiți de regrete, culpabilizări, depresii. Alergăm dintr-o zi în alta, robotizați de o rutină, al cărei scop inițial l-am uitat.
Viața nu e o pradă. Noi nu suntem prada vieții.
Putem spune stop? Să găsim timp și liniște. Să ne re-educăm mintea, sufletul, emoțiile să curgă în alt ritm. Unul mai lent, mai intens, mai autentic.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
