Îmbrățișarea de primăvară....

vezi și îmbrățișarea de toamnă...

Niște concluzii - premise :)

Paradox

Doar când risipești negura

din ceea ce este de neuitat

ești cu un pas mai aproape de iertare.

Doar când aduci în lumină

ceea ce este de neiertat

ești cu un pas mai aproape de uitare.

Doar când faci un pas 

mai aproape de ceea ce doare

Ești cu un pas mai departe spre vindecare.

Doar în dansul amețitor

în care înaintarea începe

cu un pas înapoi,

Ceea ce nu știi devine știut.

Doar ceea ce devine știut

Așterne liniștea

în pașii îndreptați 

Spre ceea ce nu știi.

Descântec

Lasă cântecul stins al inimii tale,

să se închidă în cercul iertării.
Și ceea ce a încremenit în tăcere,
Să se stingă
În sunetul fără ecou al uitării.

Sufletul tău va regăsi
acordul speranței
dezlegate de ceea ce nu poate fi.
Inima ta va învăța 
ritmul călătoriei
prin irepetabilul azi.

Gândul unei dimineți...

Mă risipesc în somn -

ca într-o moarte de fiecare noapte.

și mă adun,

în zorii ce împrăștie liniștit întunericul,

ca într-o înviere repetată,

pentru care uneori  uit

sau nu știu cum să fiu  recunoscătoare.

Trec dintr-o zi în alta

fără să măsor trecerea timpului.

Mă bucur de fiecare moment

Ca de singurul miracol posibil.

Las inima să învețe să cânte

fără teamă,

în ritmul respirației senine a universului.