Oare de ce, ne cuprinde entuziasmul inceputurilor de an, ca un posibil start pentru schimbare? Dupa efervescenta planurilor si listelor, fie si mentale, constatăm, la următorul sfârșit de an, că multe dintre cele propuse au rămas uitate. Că altele au fost directiile, reusitele, iar unele lucruri par sa fie sortite neschimbarii. Mai ales cele din urmă ne dau batai de cap la sfarsitul unui an. În general, al fiecărei etape care ne-a fost inoculată ca moment de bilanț. Si, în etapa finală, ce bilanț mai contează? Mai ales dacă, te gandesti că orice moment poate fi statia terminus al unei vieti în care ai tot alergat nauc să implinesti cutumele arhaice, dorintele parintilor și a bunicilor și stra stra bunicilor, cerintele iubitilor,așteptările profesorilor, obiectivele organizationale, impunerile fiscului si mai stiu eu ce alte lucruri, care devin, in diferite momente ale vieții, repere.
În ce moment uitam sa ne oprim si sa ne vedem pe unde s-au pierdud visele noastre. Sau in ce masură ceea ce am ajuns sa facem mai are legătură cu noi?
Cu ce e mai bun 1 ianuarie, decat, să zicem, 5 ianuarie,ori 22 iunie, ori 3 octombrie?... Avem sansa sa schimbam ceva in fiecare zi, în fiecare minut, aici și acum.
Eu asta imi propun, in fiecare an.:)
Sa-ti zic ce am inteles eu : ca iti propui in fiecare an sa schimbi ceva in fiecare zi,minut,atunci si acolo, ceva.... E corect ?
RăspundețiȘtergereBun. Intreb doar atat : din 365 de zile ( vezi ca nu te iau si cu minutele .....) in cate zile ai schimbat ceva ???? A ? Asta daca nu sunt prea indiscreta :) .....
Ai inteles bine o parte a mesajului. Dar nu ai surprins (auto)ironia dată de incongruenta dintre monolog si propozitia de final. Ce nevoie as avea sa fac in fiecare an acest lucru,daca as schimba ceva in fiecare clipa?
RăspundețiȘtergere