Pagini

miercuri, octombrie 17, 2012

Întrebări scărmănate și (ne)depănate

Uneori, ți se întinde mâna după o carte, iar ea pare să aleagă singură unde să ți se deschidă și îți așterne, ori îți plesnește, ori îți izbește câte un text în față, de te face să te apuci de scărmănat și depănat.

Am pățit-o și în această dimineață.

”Într-o relație creatoare, fiecare este capabil să facă pasul următor atunci când celălalt este gata” (Andre Moreau)

Heeeeeeei...cum faci să știi care este pasul următor? Și când e timpul să îl faci? Primești cumva, de undeva, vreun algoritm gata scris? Sau o cărticică cu...semne?
De unde știi cine e unul și cine e celalalt? Și a cui e rândul să aștepte?

Cum afli când celălalt este gata să pășească? Cum știi că tu însuți ești gata să mai faci un pas sau să îl urmezi pe cel ce gata să fie făcut? Și cum arăți celuilalt? Și dacă tu ești gata si el nu, cine pe cine așteaptă?

Că doar intenția sau dorința ta nu e să intri într-un jocde-a trasu-împinsu.

Și dacă te împleticești de nu mai știi cine și unde pe la ce pas a ajuns?
Ca să nu mai vorbim că, uneori te simti impiedicat (precum caii chinuiți cu sfori de picioare, să nu fugă pe alte câmpuri decât cele pe care i le-a hotărât cel care crede că le este stăpîn.)

Da, sunt total de acord, Domnule Moreau, doar că mă întreb dacă e nevoie de multă minte sau e suficient să te lași îndrumat de inima ta? Și să speri că inimile se vor întâlni și vor transmite ritmuri armonizate în pași cadențați..

Și, mă mai întreb, când și cum să știi că e timpul să știi că pașii celuilalt sunt gata să se îndrepte în alte direcții, fără să mai aștepte să vadă dacă tu ești pregătit de asta? Că vorba aia, poate a uitat sau nu a știut cum să te anunțe că ..a ieșit din dansul relației.

Sau, poate întrebarea corectă (singura de la care merită să începi să depeni) este: Cum ajungi să fii capabil să faci pasul următor atunci când celălalt e gata?!

3 comentarii:

  1. Cred că aici cuvântul cheie este ”creatoare” . O ”relație creatoare” ! În care, după mine, nu eu creez un tablou și el creează o poezie, suntem plini de efervescență artistico-creatoare și ne etalăm aptitudinile creative! Ci ne creăm si re-creăm unul pe altul ;-). Iar dacă ne creăm unul pe celălalt, atunci știm când suntem pregătiți. Ca în relațiile ”win-win”... dacă echilibrul nu există, polul ”puterii” trage într-o parte mai mult ca în alta și atunci nu mai știm ...
    Întrebarea (mea) corectă e : de unde știm că suntem într-o relație creatoare ? :D

    RăspundețiȘtergere
  2. Și ce te faci dacă relația e creatoare (în miez, ca să nu zic potențial) iar cei doi nu sunt capabili?

    Așa că, deocamdată, eu zic tot în ”capabil” ar sta cheia. Să fii, să vrei să devii. Ca să poți să faci orice, dar mai ales...acea relație, creatoare. Să nu o distrugi cu frici, încercări de manipulare, dependențe sau alte întunecate tendințe.

    RăspundețiȘtergere
  3. A...și aș mai adăuga, totusi, ceva: când inima, fie că se oprește, fie că bate nebună, și te anunță, vorba unui prieten, că iubirea este sau nu este, e bine să o urmezi, dar să nu lași totul în baza ei. Și să pui și mintea la treaba întru creșterea capacității tale.
    Atunci, cred, că orice relație din viața ta (nu neaparat romantică) devine creatoare.

    Ce simplu pare...și nu e. Să nu renunțăm să încercăm.

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...