Solutie paradoxala

In plina perioada de criza, politica, economica, profesionala, de varsta, sentimentala, de acceptare a necesitatii unor decizii si cheltuieli medicale neplanificate, pe scurt in plina criza existentiala, ce poate fi mai potrivit decat... sa pleci in vacanta. Iti faci bagajele si pleci 8 zile departe de toate. E adevarat, vacanta a fost planificata, in ciuda semnelor. Nu a celor de foc, ci a celor ca anul asta e de schimbare. Si, intelept ar sa fie si de prudenta. Dar dupa o viata traita sub semnul numararii fiecarui leut si renuntarii la mici sau mari bucurii, iti vine sa dai cu prudenta de pamant si sa spui cu naduf "mama masii..."
Daca nu acum si aici, pe pamant, in viata asta, singura pe care ne putem baza, atunci, cand si unde?
Si uite asa se rezolva toate! Pentru 8 zile. Nu o sa se schimbe nimic in starea de fapt. Dar o sa am, la intoarcere, alte imagini pe retina si alt tonus, fie el doar muscular. Destul ca sa am o alta perspectiva.

noduri și sens

Sunt perioade, de-a lungul vieții, când simti ca ai ajuns la un maxim de motivatie si implicare. Uneori, se întâmplă ceva nou, în mintea ta sau în afara ta, și reușești să îți reactivezi resursele interioare care îți susțin motivația și implicare. Alteori, simți că, orice ai face și orice s-ar întâmpla, te afli la un capăt de drum. Într-o fundătură în care, paradoxal, tot ai de ales - te plafonezi și intri într-o rutină, ori, deschizi un drum nou.
Nu pot trăi în rutină! Îmi pierd entuziasmul, creativitate, plăcerea, satisfacția. Mă sufoc pur si simplu!
Cel mai grav simptom, e cel în care nu mai vezi rațiunea pentru care ai încerca sa identifici și să activezi noi resurse interioare. Cândm constați că nu mai vrei să faci ceva pentru a resuscita motivația, pentru a schimba perspectiva, pentru a conferi un nou sens situației.
Si, când această perioada se manifestă, simultan, în plan profesional și personal, simți că ești prins într-un nod. Acest nod devine din ce în ce mai strâns, imi limitează mișcarea, respirația visul. Îl simt în jurul meu, așa cum îl simt în gât, în gândurile amestecate, în stomac. Sunt înnodată pe dinafară și pe dinauntru. Probabil de aceea devin din ce in ce mai inactivă, restrictiva in actiuni. Nu e un nod pe care să îl tai. Pentru că ești prinsă în el, de el, prin el.
Pot schimba perspectiva și privesc această criză ca pe o nouă oportunitate de creștere, de evoluție, de descoperire a unor noi cărări pentru viața mea.
Nemultumirea, detașarea, lipsa de rezonanță la lucruri care altă dată îmi declansau pasiunea sunt simptome prim care mintea mea, sufletul meu îmi transmit că e cazul să schimb ceva. Sau să rămân încremenită în nefericire și să găsesc rațiuni care să o facă suportabila.
Asa e viața. Ai oricând de ales!

Eu acum aleg să constat! Profesional îmi e din ce în ce mai clar că e cazul să închei o etapă și să pășesc spre alta. Pe care încă o caut, o proiectez mental, asigur cadrul în care EA să se materializeze. EA, dorința de schimbare.
Personal...e altă poveste.