scurt monolog fără cap si fara coada

Oare de ce, ne cuprinde entuziasmul inceputurilor de an, ca un posibil start pentru schimbare? Dupa efervescenta planurilor si listelor, fie si mentale, constatăm, la următorul sfârșit de an, că multe dintre cele propuse au rămas uitate. Că altele au fost directiile, reusitele, iar unele lucruri par sa fie sortite neschimbarii. Mai ales cele din urmă ne dau batai de cap la sfarsitul unui an. În general, al fiecărei etape care ne-a fost inoculată ca moment de bilanț. Si, în etapa finală, ce bilanț mai contează? Mai ales dacă, te gandesti că orice moment poate fi statia terminus al unei vieti în care ai tot alergat nauc să implinesti cutumele arhaice, dorintele parintilor și a bunicilor și stra stra bunicilor, cerintele iubitilor,așteptările profesorilor, obiectivele organizationale, impunerile fiscului si mai stiu eu ce alte lucruri, care devin, in diferite momente ale vieții, repere.
În ce moment uitam sa ne oprim si sa ne vedem pe unde s-au pierdud visele noastre. Sau in ce masură ceea ce am ajuns sa facem mai are legătură cu noi?

Cu ce e mai bun 1 ianuarie, decat, să zicem, 5 ianuarie,ori 22 iunie, ori 3 octombrie?... Avem sansa sa schimbam ceva in fiecare zi, în fiecare minut, aici și acum.

Eu asta imi propun, in fiecare an.:)

Duffy - a distant dreamer

Superba melodie, minunata voce! Visatoare si eu. Dintotdeauna. Și de azi încolo. Mai departe.

Iar Lucian Blaga

Dar ea, femeia, își mai aminteste?


Eva

Când şarpele intinse Evei mărul, îi vorbi
c-un glas ce răsună
de printre frunze ca un clopot de argint.
Dar s-a întâmplat că-i mai şopti apoi
şi ceva la ureche
încet, nespus de încet,
ceva ce nu se spune în scripturi.

Nici Dumnezeu n-a auzit ce i-a şoptit anume
cu toate că asculta şi el.
Şi Eva n-a voit să-i spuna nici lui Adam.
De-atunci femeia ascunde sub pleoape o taină
şi-şi miscă geana parca-ar zice
că ea ştie ceva,
ce noi nu ştim,
ce nimenea nu ştie,
nici Dumnezeu chiar.

Gânduri de inceput de an

Mi-am amintit de vremurile când poezia făcea parte din hrana mea zilnică. L-am ascultat pe Bleonț recitând Lumina raiului. Am rezonat, cu un fior de recunoaștere a unei posibile realități, impletit cu fire de culpabilizare și teamă venită din mentalul arhaic. În căutarea echilibrului, ne rătăcim între bine și rău. Dar viața înseamnă plăcere și durere, speranță și teamă, reusită și eșec, câștig și pierdere, iubire și disperare. În diferite nuanțe, intensități și durate. Dacă am gândi echilibrul ca pe o...medie, atunci ne-am simti ca într-o baie călduță.

Lucian Blaga

Lumina raiului

Spre soare râd!
Eu nu-mi am inima în cap,
nici creieri n-am în inimă.
Sunt beat de lume şi-s păgân!
Dar oare ar rodi-n ogorul meu
atâta râs făr'de căldura răului?
Şi-ar înflori pe buza ta atâta vrajă,
de n-ai fi frământată,
Sfânto,
de voluptatea-ascunsă a păcatului?
Ca un eretic stau pe gânduri şi mă-ntreb:
De unde-şi are raiul -
lumina? - Ştiu: Îl luminează iadul
cu flăcările lui!