Îmbrățișarea vântului...

Astăzi mă las îmbrățișată de vânt. Îi ascult fiecare sunet, ii respir adierea. Nu întind mâna decât ca să îl simt strecurându-se, învăluindu-se, îndepărtându-se...
Ce atingere clară. Și caldă. Și vie.
Nu e un vis. Dacă ar fi, m-aș visa eoliană. Sau măcar vreo moară de vânt.
Dar, eu mă simt ca un clopoțel de vânt ce știe că freamătul ascuns în el va glăsui a cântec doar din atingerea vântului.