Pagini

duminică, octombrie 14, 2012

Iar cu taxiul....

Ca să nu răsune cumva (din nou) a pustiu la marginea lumii las geamul deschis la taxi (norocul meu că eu unul fără aparat de taxat).
Azi, sunt din nou veverita harnicuță, linistita (in ganduri) și veselă (ăn stare)

Mereu am crezut că e un timp pentru toate. Apoi, am început să disper, că  lucrurile trebuie făcute la vremea lor. Așa cum, natura le coace pe toate, la rândul și la timpul lor.

Și m-am trezit gâtuind printre lacrimi ori, batând din picior (depinde de situarea pe o scală (des)compusă în nuanțe de tristețe și furie): Eu nu mai am timp...

Cred că e timpul să merg mai departe (că, doar nu o sa ma apuc de desenat cercuri descrise prin ametitul învârtit în jurul cozii).

Azi, nu mă uit la ceas, nici nu mă sâcâie biologicul ticăit, nu-mi cad ochii pe calendar, iar buletinul a priceput singur că e cazul să stea pitit.

Azi, cant: Oricand e timpul.....
(fără nici o legătură directă, doar o stare materializată într-o intersecție fără indicatoare de obligativitate sau așteptări de reciprocitate)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...