.jpg)
Mi-a plăcut, că era veselă și jucăușă.
Am pus-o pe desktop și a rămas acolo, să-mi aducă aminte, din când în când, povestea din care ea a sosit. Semn că povestea, într-un fel se deapănă, fără să știu unde, dar ea îmi spunea că nu sunt într-o halucinație. Doar într-un vis.
Apoi, am început să observ, fascinată, cum își schimbă culorile, noapte și zi.
Dimineața, pare că soarele răsare din lap-topul meu.
Intr-o după-amiaza înnorată am privit la poză, iar în momentul în care ochii mi s-au oprit pe lumina jucăușă dintre petalele margaretuțelor albastre, jur, că lumina s-a strecurat printre nori și s-a întors în raze jucăușe printre jaluzelele de la geamul meu.
Dacă mă prinde noaptea la calculator, iar lumina e stinsă, margaretuțele se îmbracă în umbre, iar lumina prinsă în jocul ei de-a v-ați ascunselea printre petale, devine așa, o palpâire de albastru electric.
Aproape încep să mă mir că albinuța stă nemișcată și că nu aud nici un bâzâit.
Doamne, cât de năucă pot să fiu, să simt atâta magie într-o imagine a unor simple margaretuțe albastre?
Vai mie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu