Înfloresc grădinile - varianta autumnală

La începutul acestui an, prin primăvară, am refuzat să mai plantez și să îngrijesc semințe (ardei iuți, roșii și alte mirodenii) în ghiveci.
Probabil că mi-am zis eu că nu are nici un rost să mă prefac multumită cu un substitut (simulacru parcă e prea dur si strepezitor) de vis îngrămădit pe balcon.
Pe care tot il așteptam să se facă strat de grădină înfloritoare
De fapt e vorba despre un început de trezire,  în care incepi să te simți pregătit să închizi o ușă, despre care am scris deja.

Toamna asta a venit cu energie năvalnică și gust de primăvară. Și cu câmpuri alb-vesele de bumbișori.  Imi vine să cred că am dat în mintea cântecelor copilăriei, că îmi răsună a  ”Înfloresc grădinile”. 

Ar fi cazul să revin cu picioarele pe pământ, înainte de vreo căzătură zdravănă, fără coardă, parașută sau aripi?
Poate că da. Dar eu zic, mai bine nu. Mai jos de pamant unde pot să mai cad?
Că, dacă se va întampla să nu cad?
Am decis deja că merită să aflu. Pentru că speranța pare să învingă teama de presupuse răni peste alte răni.