Sunt iremediabil îndrăgostită!...

Da, sunt îndrăgostită, plină de iubire, pasiune și într-un puternic angajament în relația cu aerobicul.
Nu doar pentru beneficiile clare, vizibile și incontestabile asupra depozitelor de grăsimi, modelării corpoului, dislocării kilogramelor, sau eliberării de edorfine și energie.

Si pentru schimbările importante la nivelul mobilității, flexibilității. Exclusiv corporale, aparent.
În fapt, flexibilitatea se translatează la nivel mental și în atitudine. (și se explică, spus asa simplu, prin prin interdependenta corp-minte-psihic). Eu am simțit din plin cum se atenuează, dispar, ceva porniri de rigidatea și încrâncenare care începeau să devină trăsături evidente și cu spor în consolidare.

Să nu mai vorbim de creșterea stării de bine interior, de o energie si o atitudine pozitivă de care te simți încărcat și binecuvantat. Ei, și dacă mai adăugăm că toate astea s-ar putea să îți aducă și niste creșteri de calitate a prestatiei, performanței sau a trăirii  sexuale, zău așa, nu pricep de ce nu devine toată lumea aerobică :).

Nu am terminat....
Mai am o listă de beneficii și lecții confirmate sau descoperite prin acest gen de antrenament. Că tot îmi plac mie lucrurile simple cu câștiguri care pot fi  transferate și către în alte situații, mai complexe.

Ritmul e esențial - e un element important să prinzi, să intri, să păstrezi ritmul mișcărilor. În afara ritmului, se generează o impresie de nearticulat, deconectat, dezordine și lipsă de armonie.

Prinde ritmul. Lasă-te cuprins de ritmul inimii tale și urmează-l. Fii atent la ritmurile care se nasc din întâlnirile și contactele umane care îți sunt date și ascultă-le, lasă-te condus de ele.
Fii atent, privește, conectează-te la ritmurile din natură, din univers și lasă-le să te cuprindă, să îți deschidă în tine punți de înțelegere și acceptare a ciclicității, a trecerii, a transformării.

Muzica e importantă. Utilizată din plin în aerobic, muzica este impuls, suport pentru realizarea exercițiilor și pentru intrarea în starea - dinamică, moderată, lină și relaxantă - cerută în diferite etape ale antrenamentului.  Da, poți învăța să folosești muzica ca pe o forță care îți susține mișcările și nu vei mai simți efortul, oboseala. Vei constata că, poți mai mult decat ai crezut, că limita epuizării tale e mai departe, din ce în ce mai departe de primul semn la care ai fost tentat să crezi ca nu mai poți, că nu ești în stare să continui. Nu mai  renunți înainte de a avea măsura adevăratei tale rezistențe la efort în acel moment.

Ascultă muzica dinăuntrul și din afara ta și las-o să acționeze ca forță de susținere a acțiunilor tale.  Învăță să alegi melodia potrivită pentru creșterea sau atenuarea unor stări. Crește-ți bucuria, entuziasmul, puterea, iubirea. Învață să nu lași să crească în tine tristețea, furia.
Muzica sufletului încărcat de bunătate, muzica prieteniei, a bucuriei, a iubirii te susțin ca o forță să treci prin momente în care te simți copleșit, singur și incapabil să mergi mai departe.

Fiecare exercițiu este construit în jurul unor elemente cheie. (o anumită pozitie, un anumit unghi, o anumită tensiune imprimată, o anumită viteză de execuție, etc) Un antrenor bun ti-l va indica, ti-l va arăta, te va îndruma (sau nu, dar tu privește cu atenție) să îl înțelegi. Depinde de tine ce faci mai departe. În jurul  elementelor cheie e important să îți concentrezi atenția, efortul și grija pentru o executie corectă exercițiilor. Și pentru a atinge finalitatea dorită.. Altfel, totul devine mișcare fără alt sens decât oboseala și sentimentul că totul e prea greu și inutil. Ba, te mai  dor și zone ciudate sau indepărtate de scopul prezentat al exercițiului.
Ca, de exemplu, atunci când, după serii repetate de abdomene făcute alandala, pe tine te dor...coatele :)

Focalizează-te pe ceea ce vrei să fii, să devii. Stabilește care sunt elemente cheie care te duc cu adevărat la țintele tale.  Ascultă-te atent și vezi ce nevoi, motivații te ghidează. Încearcă să înțelegi ce anume din tine te îndreaptă într-o direcție sau alta.
Învață de la cei mai buni, alege cu grijă ce ti se potrivește. Nu te apuca de acțiune doar de dragul acțiunii. Nu uita că sunt și lucruri care se cer făcute într-un anumit fel (neapărat corect, neapărat sincer, neapărat cu iubire sau măcar cu grijă și respect pentru tot ce este în jurul tău).  Că nu putem să inventăm mereu roata. Iar creativitatea nu se cere risipită în lucruri cheie, de bază.
Poate fi și felul tău - doar că se cere să alegi cu responsabilitate.  Altfel ajungi să te alegi cu insatisfacții, oboseală și dureri pe care nu le înțelegi.

Acceptă-ți limitele. Cunoaște-ți și ascultă-ți corpul. El îți va indica cu precizie unde să te oprești. Sau când e cazul să aștepți, să mai exersezi, să te mai antrenezi, sau, de ce nu, să renunți.
Am promovat examenul final al lecției despre cunoașterea și respectarea propriilor limite doar după ce m-am ales cu o entorsă. Că, de, si eu mai cad în capcana gândirii de genul - mie nu mi se va întâmpla.

Da, da, clar, sunt iremediabil îndrăgostită de aerobic.

Încerc să învăț să privesc aerobicul, ca și alte lucruri din viața,  ca pe o competiție cu mine însămi.
Nu îmi cere nimeni să fac nici mai mult, nici mai puțin decât sunt capabilă. După cum ar fi de dorit să fiu prima care știu ce și cât pot.  E responsabilitatea mea să mă evaluez cu grijă, atenție și obiectivitate.

Cred că doar așa poți afla în ce direcție să mai lucrezi, să devii atât de bun câți poți fi.