Când durerea ta nu face decât să trezească în celălalt o alta, diferită, ce nu mai lasă loc pentru altă trăire sau înțelegere, devine ea, durerea ta, neînsemnată, dispare?
Când plânsul tău nu face decât să trezească în celălalt propriul său plâns, poate fără legătură cu tine, se opresc cumva lacrimile tale?
Și dacă viața și lumina din tine nu îl ating pe celălalt decât pentru o clipă, doar o clipă înainte de a se răsturna, răscoli în durerea lui, ce nu se vrea stinsă?...
Când celălalt hotărăște să oprească întâmplarea... Doamne ce prostii spun și eu, cum să oprești întâmplare? Ea își urmează cursul ei....
Doar că cei atinși de ea se lasă sau nu atinși, purtați de cursul ei.
Când celălalt hotărăște să-și oprească călătoria prin această întâmplare, să iasă din ea....
Ce poți să spui? Poți să îți spui că nu e pregătit, nu poate sau nu vrea să se lase în râul acestei întâmplări.
Deși, iți amintești că tu ești convinsă până în moleculă că nimic nu se întâmplă la momentul nepotrivit...
Și, atunci, îți rămâne să mai crezi doar că el, celălalt și-a deslușit sensul lui în această întâmplare.
Un sens care nu are legătură cu alegerea ta, cu durerea ta, cu lacrimile tale. Și nici cu bucuria și cântecul dezlănțuite în sufletul tău, atunci când te-ai scufundat, fără nici un tub de oxigen după tine, în lumea magică a unei iluzii.
Să fie totuși vorba de o halucinație?
Sau poate de o eroare de pripită interpretare a sensului tău în această întâmplare?
Când plânsul tău nu face decât să trezească în celălalt propriul său plâns, poate fără legătură cu tine, se opresc cumva lacrimile tale?
Și dacă viața și lumina din tine nu îl ating pe celălalt decât pentru o clipă, doar o clipă înainte de a se răsturna, răscoli în durerea lui, ce nu se vrea stinsă?...
Când celălalt hotărăște să oprească întâmplarea... Doamne ce prostii spun și eu, cum să oprești întâmplare? Ea își urmează cursul ei....
Doar că cei atinși de ea se lasă sau nu atinși, purtați de cursul ei.
Când celălalt hotărăște să-și oprească călătoria prin această întâmplare, să iasă din ea....
Ce poți să spui? Poți să îți spui că nu e pregătit, nu poate sau nu vrea să se lase în râul acestei întâmplări.
Deși, iți amintești că tu ești convinsă până în moleculă că nimic nu se întâmplă la momentul nepotrivit...
Și, atunci, îți rămâne să mai crezi doar că el, celălalt și-a deslușit sensul lui în această întâmplare.
Un sens care nu are legătură cu alegerea ta, cu durerea ta, cu lacrimile tale. Și nici cu bucuria și cântecul dezlănțuite în sufletul tău, atunci când te-ai scufundat, fără nici un tub de oxigen după tine, în lumea magică a unei iluzii.
Să fie totuși vorba de o halucinație?
Sau poate de o eroare de pripită interpretare a sensului tău în această întâmplare?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu