Probabil că aș fi putut să o găsesc oriunde, oricând, această poveste.
Eu am găsită printr-o cărticică de a lui Adrian Nuță, într-un moment în care mă tot întrebam ce ancore de conectare la prezentul continuu să mai așez în mine.
Uite una tare de tot, mi-am zis eu, după o irezistibilă și sănătoasă porție bună de râs:
Un maestru Zen a fost întrebat de un discipol:
- Unde ai să fii peste 100 de ani?
- Am să fiu bou și am să stau pe malul unui râu, a răspuns acesta.
Discipolul a întrebat imediat:
- Am să pot veni cu tine?
- Dacă vii cu mine, nu uita să aduci și o legătură zdravănă de fân.
Viața e un spectacol fără asemănare, vorba dragului de Nuță. Iar când rolul tău e spontan, când înțelegi că nu știi ce va simți celălalt și nici nu urmărești ca celălalt să simtă ceva - ești autentic în rolul tău. Oricare dintre rolurile din viața ta.
Viața e frumoasă. Nu înseamnă că este și ușoară. Mai ales când te lovești cu capul de pragul de sus, după ce ai crezut că ai învățat lecția asta.
Acel prag care îți tot amintește că în tine e înțelegerea, că pe tine, la tine, în tine ai de lucrat. Zi după zi. Ca să poți intra în orice contact uman capabil de comunicare onestă. Acea comunicare care îți permite să fii exact ceea ce ești. Fără teamă, fără așteptări, fără proiecții.
Eu am găsită printr-o cărticică de a lui Adrian Nuță, într-un moment în care mă tot întrebam ce ancore de conectare la prezentul continuu să mai așez în mine.
Uite una tare de tot, mi-am zis eu, după o irezistibilă și sănătoasă porție bună de râs:
Un maestru Zen a fost întrebat de un discipol:
- Unde ai să fii peste 100 de ani?
- Am să fiu bou și am să stau pe malul unui râu, a răspuns acesta.
Discipolul a întrebat imediat:
- Am să pot veni cu tine?
- Dacă vii cu mine, nu uita să aduci și o legătură zdravănă de fân.
Viața e un spectacol fără asemănare, vorba dragului de Nuță. Iar când rolul tău e spontan, când înțelegi că nu știi ce va simți celălalt și nici nu urmărești ca celălalt să simtă ceva - ești autentic în rolul tău. Oricare dintre rolurile din viața ta.
Viața e frumoasă. Nu înseamnă că este și ușoară. Mai ales când te lovești cu capul de pragul de sus, după ce ai crezut că ai învățat lecția asta.
Acel prag care îți tot amintește că în tine e înțelegerea, că pe tine, la tine, în tine ai de lucrat. Zi după zi. Ca să poți intra în orice contact uman capabil de comunicare onestă. Acea comunicare care îți permite să fii exact ceea ce ești. Fără teamă, fără așteptări, fără proiecții.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu