Oricât mi-am dorit să duc la capăt două postări începute și neterminate, în mintea mea un singur gând freamătă.
Este un citat care mi-a intrat în ochi dimineață și de atunci mintea mea tot îl mestecă, îl rostogolește, îl privește pe toate părțile, îl lasă în vreun colțișor, dar el nu stă locului, vine mereu în conștiența mea. Se cere spus, fixat, luminat, trăit, simțit.
”Și ce ați face, dacă Dumnezeu vi s-ar arăta și v-ar spune: Vă poruncesc să fiți fericiți pe acest pământ, câte zile veți mai avea. Ce ați face atunci?”
S-a trezit în mine un murmur. ca o (alta?!!!) incantație: Da, despre asta e vorba. Vreau, îmi doresc să fiu fericită. Prin mine, nu prin altcineva sau altceva. Mi-e sete, mi-e foame, mi-e dor nesfârșit să fiu fericită.
În lumea din mine e nevoie să caut, să învăț cum să fiu așa. Lumea din afara mea devine o reflecție a lumii interioare.
Ce aș face?
Nu mi-aș pune opreliști fără sens dinaintea pașilor mei. Nu m-aș lăsa doborâtă, ba chiar aș ignora opreliștile care, deși par că sunt așezate în calea mea, nu sunt dinspre mine, ci puse înspre mine. Nu-mi aparțin!
Heiii, ce fac eu aici? Întrebarea e ce aș face, nu ce nu aș face....
Ce-aș face, deci? Aș lăsa lucrurile simple să fie simple!
M-aș lăsa să fiu fericită.
Aș trăi pur si simplu, respirând bucuria fiecărei zile ce îmi este dată să o trăiesc pe pământ.
Este un citat care mi-a intrat în ochi dimineață și de atunci mintea mea tot îl mestecă, îl rostogolește, îl privește pe toate părțile, îl lasă în vreun colțișor, dar el nu stă locului, vine mereu în conștiența mea. Se cere spus, fixat, luminat, trăit, simțit.
”Și ce ați face, dacă Dumnezeu vi s-ar arăta și v-ar spune: Vă poruncesc să fiți fericiți pe acest pământ, câte zile veți mai avea. Ce ați face atunci?”
S-a trezit în mine un murmur. ca o (alta?!!!) incantație: Da, despre asta e vorba. Vreau, îmi doresc să fiu fericită. Prin mine, nu prin altcineva sau altceva. Mi-e sete, mi-e foame, mi-e dor nesfârșit să fiu fericită.
În lumea din mine e nevoie să caut, să învăț cum să fiu așa. Lumea din afara mea devine o reflecție a lumii interioare.
Ce aș face?
Nu mi-aș pune opreliști fără sens dinaintea pașilor mei. Nu m-aș lăsa doborâtă, ba chiar aș ignora opreliștile care, deși par că sunt așezate în calea mea, nu sunt dinspre mine, ci puse înspre mine. Nu-mi aparțin!
Heiii, ce fac eu aici? Întrebarea e ce aș face, nu ce nu aș face....
Ce-aș face, deci? Aș lăsa lucrurile simple să fie simple!
M-aș lăsa să fiu fericită.
Aș trăi pur si simplu, respirând bucuria fiecărei zile ce îmi este dată să o trăiesc pe pământ.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu