Pentru că primăvara se apropie de sfârşit. Să păstrăm aroma înnebunitoare a salcâmilor. Până se amestecă în mirosul halucinant al teilor, măcar. Şi să nu fim cuminţi! Toată piesa, e înduioşătoare, răscolitoare, revigornată, veseă. Iar finalul are tot farmecul masculinităţii ludice, pline de forţă şi energie vitală. Ca subiectul şi cauza bocetului meu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu