Să trăiești fiecare zi, pe rând, nu e o lecție ușor de însușit.
Ne aducem creierul la marginea imploziei sub presiunea gândurilor iraționale, ne risipim echilibrul în emoții sumbre, istovitoare, imaginându-ne scenarii, făcând planuri, căutând soluții la presupuse probleme din viitor, chiar dacă ele par că au un miez în prezent.
Ne așezăm singuri săbii deasupra capului, avem grijă să urcăm bolovani de sare pe colțuri de dulap, pe streșini.
Suntem creativ și efervescenți în direcția apărărilor, ne lăsăm mânați de iluzia controlului.
Dar, dacă ești atent, viața îți dă ocazia să constați că, de la o zi la alta, orice situație capătă noi perspective. Uneori, ea se transformă prin apariția unor elemente care conduc spre un deznodământ la care nici nu te-ai gândit.
Alteori, chiar dispare din...actualitatea nevoii, impulsului, ipotezei.
Dacă nu ți s-a pierdut umorul, răsufli ușurat și te amuzi de câte griji, de câtă frământare, de câtă energie ai consumat...
Dacă rămâi în această atitudine, de încredere, relaxare interioară și umor, reușești să trăiești fiecare zi pe rând, într-o stare care te eliberează de crispare, încrâncenare, disperare și neputință.
Asta nu te va feri de evenimente neplăcute, nefericite, dar te va scuti de trăirea lor înainte de a se întâmpla.
Anul acesta așa a început pentru mine sub semnul incertitudinii și a lucrurilor (mă rog, situații, relații...) ajunse în capăt de linie.
Cu siguranță, am avut nevoie de asta ca să învăț cu adevărat, să fiu în stare, din interior spre exterior, dinspre simțire spre gândire, să las lucrurile să își urmeze cursul, iar eu să fiu prezentă în acest curs.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu