2. Nimic nu e întâmplător. Fiecare întâlnire (cu o persoană, cu o situație) are o semnificație în sensul devenirii tale. Și dacă nu reușești să deslușești acel sens, ce poți să faci?
Rămîi în ea, te detașezi de ea, sau te păcălești, umpli un spațiu gol în mintea ta cu vreo concluzie care să îți facă suportabilă neînțelegerea?
Sau accepți lucrurile ca atare și mergi mai departe cu gândul că nu, încă nu ești pregătit să vezi, să înțelegi, să trăiești.
E și asta o alegere, cu condiția să o faci treaz și responsabil, să îți (re)cunoști și să îți accepți limitele. Sau, mai bine zis să accepți, conștient și responsabil, consecințele alegerii tale de a trăi în cu descoperiri de sine pe care nu vrei să le lași să intre pe drumul transformării de sine.
Punțile de înțelegere și trăire deschise în calea ta nu sunt întotdeauna ușor de găsit, clar de văzut, sau inevitabil așezate sub pasul tău.
Mai devreme sau mai târziu, ceea ce e dat să se întâmple, se va întâmpla.
Ceea ce ești pregătit să aduci în pragul conștienței tale, va scânteia.
Ceea ce ești pregătit să primești, să înțelegi, să trăiești, va lumina o nouă cale pe drumul devenirii tale.
3. Când ceva se termină, se termină.
Azi, simt nevoia să nuanțez acest adevăr:
Până nu se termină în mintea, în sufletul, în simțirea ta, nu s-a încheiat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu