Deși, aș putea să pun doar titluri sintetizatoare, cu subtitluri sugestive, pe secvențe de imagini extrase din fiecare poveste. Dar, azi, nu fac nici o retrospectivă... Azi mă amuz de mine.
Unul dintre beneficiile secundare, binevenite pentru bugetul de subzistență, s-a dovedit a fi că nu era nevoie sa îmi cumpăr haine sau papuci decât dacă se destrămau, rupeau. Pentru că, tot schimbam mediul, de lucru, de viață, aveam o înfățișare, mai bine zis o înveșmântare mereu nouă, în piese de bază, că ciorapii :) și accesoriile le mai schimbam, pentru cei care abia intrau în contact cu mine. De fapt cu... arătarea mea.
Mi-am amintit, zâmbind, de acest lucru, acum, când mă urmăresc în incursiunile săltărețe, din sezonul toamnă/iarnă, în diferite spații online.
Că, așa tot mi-a zis mie o prietenă, că neapărat să încerc, să renunț la afirmarea încăpățânată și repetată a refuzului meu argumentat prin lipsa de interes pentru expunere de sine inutilă în neant, ori pentru vânătoare sau pescuit de vise în online.
Că eu pierd, că am să văd câte chestii și lume interesantă, deșteaptă există dincolo de vârful nasului meu menținut în cercul restrâns realității imediate si tangibile altfel decât prin taste, logări și parole.
Că, de ce să nu dau o șansă acestei lumii să vadă ce deșteaptă, interesantă și amuzantă pot fi eu.
Nu o mai contrazic, din moment ce am dat curs, într-un context de mult timp liber, lehamite, dorința de evadare în altceva, provocării ei constante și tenace, dar mă întreb dacă nu se va contrazice ea, măcar în ceea ce mă privește.
Da, da, să revin, cam așa e. Mă tot flutur cu ceva accesorii noi, la aceleași veșminte de gânduri. stări și emoții.. Poate doar cu ceva diferențe de culoare și strălucire date eșarfe, cercei, mărgele, pardon, trăiri, motivații, experiențe noi.
Dar, eu sunt tot eu. Și asta ar trebui să fie un gând liniștitor, nu-i așa?
Ca și sentimentul că toată această...foire de colo colo pe bloguri, site-uri si platforme de socializare - e un fel de risipire, de timp, de emoție, dar ar putea duce și înspre adunare și reinventare. Nu pentru ceilalți. Pentru mine. Dar, cu siguranță și prin ce pot descoperi. La ceilalți. Pentru mine.
Până la urmă, strategia cea mai bună de ieșire/depășire a unei situații e cea pe care te simți în stare să o pui în aplicare. Fie și printr-o paradă pe diferite podiumuri virtuale. Cu condiția să fii atent și să echilibrezi balanța, când strategia nu se dovedește utilă, sau când și-a împlinit scopul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu