Am şi eu momente de variaţie a intensităţii pasiunii profesionale. Dar nu sub zero. Că, atunci înseamnă că ceva din nevoia sau interesul meu s-a schimbat şi mă reorientez. Asta dacă nu reuşesc să mă repoziţionez, revitalizez, remotivez şi ce re-uri or mai fi posibile. Dar să te trezeşti dimineaţa cu gândul că te duci într-un loc doar ca să ajungi la ziua încasării, mi se pare o alegere chinuitoare, masochistă şi obstructivă pe fluxul înfloririi de sine.
Dar unii se pare că dezvoltă mecanisme de rezistenţă la acest stres al lipsei de pasiune, dincolo de imaginaţia mea.
Vis-a-vis de clipul tau, in loc de rezistenta la stres , eu as zice mimetism. Iti prezint definitia, nu pentru ca nu ai sti ce inseamna, dar pentru acuratete:
RăspundețiȘtergere"Însușire dobândită de unele animale în cursul selecției naturale, de a avea ori de a lua culoarea sau forma unor obiecte din mediul înconjurător (pentru a se confunda cu acestea și a nu fi recunoscute de dușmani)."
Perfect adevarat : noi suntem dusmanii ( de clasa )....
mimetismul e un mecanism de apărare, deci, implicit o strategie de a face față stresului cotidian, profesional, existențial. Na, că am sucit-o! Nu că aș vrea neapărat să îmi justific opțiunea. Unghiurile de abordare sunt diverse. Acccept și iubesc diversitatea.
RăspundețiȘtergere