Murim sau ne trezim! - unul dintre sloganurile care mi-a atras atenția din numeroasele și amestecatele mesaje ale mișcărilor din ultimele zile. Se pare că asta ne caracterizează ca nație, dar și ca indivizi aparținând acestui popor. Suferim în tăcere până se activează instinctul de supraviețuire. Că ne ajunge cuțitul la os, că se strânge funia în jurul gâtului, așteptăm până simțim că dacă nu facem ceva, murim.
E și o consecință a faptului că suntem lipsiți de lideri - oameni cu viziune care să trezească conștiința valorii și să ne orienteze spre progres.
Răbdăm, înghițim, suferim, comentăm, facem haz de necaz, ne retragem autistic într-o lume interioară, renunțăm la luptă în așteptarea unor vremuri mai bune. Până când?
Până când bătrânii flămânzi și umiliți ies în stradă. Pentru că cei tineri sunt oricum plecați din țară sau crescuți fără repere și valori sociale.
Trist și rușinos.
E și o consecință a faptului că suntem lipsiți de lideri - oameni cu viziune care să trezească conștiința valorii și să ne orienteze spre progres.
Răbdăm, înghițim, suferim, comentăm, facem haz de necaz, ne retragem autistic într-o lume interioară, renunțăm la luptă în așteptarea unor vremuri mai bune. Până când?
Până când bătrânii flămânzi și umiliți ies în stradă. Pentru că cei tineri sunt oricum plecați din țară sau crescuți fără repere și valori sociale.
Trist și rușinos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu