Aventura continuă. Am descoperit un nou accesoriu la jucăria mea noua: reacţii. După ce le-am activat cu entuziasm, o dilemă a apărut în mintea mea. Să le las, să nu le las?
Să le las! Hmm, asta sună ca un angajament de a scrie doar ceva distractiv, interesant ori extraordinar. Na, şi dacă vreau să scriu ceva pur şi simplu? De dragul cuvintelor. Ca acum, de exemplu. Sau de dragul catharsis-ului. Cum, poate voi scrie cândva.
Şi ca o constrângere pentru ceilalţi (deşi, deocamdată doar eu şi cu mine citim acest blog) să se străduie să încadreze cele scrise ca fiind în unul din felurile menţionate. Că nu poţi să treci prin casa şi prin mintea omului, aşa fără nici o reacţie. Şi dacă ţi s-a părut anost nu poţi să bifezi, că nu ai unde. Trebuie să te străduieşti să găseşti ceva distractiv, interesant sau extraordinar. Obositor de-a dreptul. Să ţii minte să nu mai treci pe aici că te obligă să ai reacţii.
Se întâmplă uneori şi în relaţia cu ceilalţi, nu? Să te simţi constrâns să te porţi conform aşteptărilor lor. Ori conform unei etichete cu care te-ai procopsit în diferite situaţii. "E amuzant/ă, nu te poţi plictisi cu el/ea". Şi te trezeşti transpirat de efortul de a fi mereu amuzant, că altfel nu mai primeşti reacţia respectivului. "E inteligentă şi oricând găseşti un sfat sau o vorbă bună la el/ea" Uffff ce mă fac dacă azi mi-a adormit inteligenţa şi chiar m-am trezit cu faţa la partea întunecată a creierului meu. O să pierd reacţia celui din jur şi data viitoare voi avea sfaturi doar pentru mine. Asta dacă îmi voi stabiliza inteligenţa.
Dar despre nevoia de reacţie şi de etichete poate voi mai spune şi altădată. Dacă nu îmi va pieri interesul. Şi dacă mă voi simţi capabilă să scriu ceva extraordinar. Ori măcar distractiv.
Mai bine scot reacţiile. Mai târziu. Acuma le las.
Inteligenta e dintr-o materie usoara, imponderala mai exact,careia nu-i poti controla directia, intensitatea si mai ales durata :) ! O veste naspa: nu poate fi stabilizata ! Cel putin de mine, ca daca m-ar chema Plesu, sau Pascal ( Blaise, nu Bruckner ...), de ex., alta ar fi situatia :).
RăspundețiȘtergereSa fii mereu amuzant e sigur obositor.
Sfatul meu ? Nu mi l-ai cerut, dar sunt marinimoasa : scrie pentru tine in primul rand!
Pe urma mai vedem ....
Pentru mine scriu, sigur ca da, dar pe blog, totusi. Nu e ca atunci cand scriu in caietul cu coperţi pastelate ascuns într-un sertar neumblat.
RăspundețiȘtergereJurnal pe blog e, pana la urmă o contradicţie. Scrii pentru tine dar, în acelaşi timp, împărtăşeşti altora. Ii inviţi să comenteze, îi provoci la reacţii, le ceri părerea, îi faci curioşi cu câte un link, cu câte un clip, cu câte un titlu de carte, film (îmi venea în minte acum şi continuarea de demult "flori, fete sau băieţi")....Poate nu o contradicţie. Poate doar o ambivalenţă. Născută dintr-o nevoie, diferită sau nu, de la persoană la persoană.
In rest....bine ai venit în jurnalul meu!