Plec, mă întorc...

Cand fac alegerea proastă? Când plec sau când mă întorc?

Plec pentru că mi se pare inacceptabilă o iubire trăită doar în arderea clipei de pasiune. Bine, sunt ore, zile, momente, nu clipe. Dar ce mai contează, când ajungi mereu în același punct? În punctul în care dorești mai mult. Și pentru că nu e mai un mai mult pe care îl ceri, ci unul care ți se povestește. Tu asculți, sorbi cuvintele, absorbi visul, care, la un moment dat se cere împlinit, concretizat. Acesta este momentul când așteptarea cuminte și înțelegătoare explodează în furie revendicativă. Te-aisăturat să aștepți să primești ceea ce consideri că ți se cuvine. Limanul tihnit pe care visul să devină realitate.

Mă întorc pentru că, după zile, săptămâni sau luni de fierbere a disperării, a tristeții, a furiei, a dorului, ajung la concluzia că nu fac decat să risipesc timpul și energia.

Pentru că nu mă pot rupe de tine. Pentru că fiecare celulă a mea crede în dragostea ta. Și în sinceritatea ta. Doar că nu am ajuns la acel moment în care să mă pot despărți de felul în care mă faci să mă simt. În care să aleg cu mintea nu cu inima.

Mă întorc, când sunt pregătită să mai dau o șansă acestui vis devină realitate? Nu! mă întorc, când mă simt pregătită să renunț la acest vis. Când simt că furia mea, tristețea mea, disperarea mea s-au tocit. Și că au rămas doar dorul, iubirea, acceptarea.

Mă întorc când sunt pregătită să nu cred mai mult. Pentru a mă bucura deplin de ceea am împreună cu tine. Și nu e puțin. Nici de ajuns. Dar e ceva ce merită ars până la cenușă.