...că s-ar putea să se împlinească. Sau să nu.
Se întâmplă să ne dorim ce nu avem nevoie. Se întâmplă să ne dorim ce au alții și noi nu putem. Se întâmplă să nu ne dorim exact ce ne-ar aduce liniștea, mulțumirea, fericirea. Suntem în contratimp cu propriile nevoi. Suntem deconectați de la dorințele proprii. Facem alegeri în baza frustrărilor altora, în funcție de capra vecinului, alergăm după vise globalizate de strategia de marketing a marilor comercianți.
Se întâmplă să trecem prin lume, hăituiți de regrete, culpabilizări, depresii. Alergăm dintr-o zi în alta, robotizați de o rutină, al cărei scop inițial l-am uitat.
Viața nu e o pradă. Noi nu suntem prada vieții.
Putem spune stop? Să găsim timp și liniște. Să ne re-educăm mintea, sufletul, emoțiile să curgă în alt ritm. Unul mai lent, mai intens, mai autentic.
Oamenii simpli, sau mai bine zis cei mereu echilibrati, stiu intotdeauna ce vor ( si ce e bine, cica) . De aici cred ca pleaca problema : ca nu stim intodeauna ce vrem ... Ca gandim prea mult si prea stufos si facem prea des tetracapilaroctomie ( na, ca mi-a iesit; daca nu stiti, e despicarea firului in patru , ha ! ) incat ne pierdem in sensuri si ne creem propriul labirint din care uneori nu mai iesim. Decat ajutati. Acum si ajutorul asta care vine poate fi : solicitat, sau benevol, sau interesat, sau din dragoste, sau neasteptat, sau fortat, etc. Mama, nici nu ma gandeam ca pot descoperi atatea feluri de ajutor :) !
RăspundețiȘtergere