Mă risipesc în somn -
și mă adun,
în zorii ce împrăștie liniștit
întunericul,
ca într-o înviere repetată,
pentru care uneori uit
sau nu știu cum să fiu recunoscătoare.
Trec dintr-o zi în alta
fără să măsor trecerea
timpului.
Mă bucur de fiecare moment
Ca de singurul miracol
posibil.
Las inima să învețe să cânte
fără teamă,
în ritmul respirației senine
a universului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu