Pagini

vineri, iunie 21, 2013

Acceptarea resemnării

O vreme m-au preocupat ...polaritățile, contactul cu extremele și parcurgerea conștientă a drumului dintre ele.

Între dragoste și ură, între calm și furie, între frică și curaj, între vulnerabilitate și putere, între toleranță și intoleranță (deși astea sunt puncte pe firul ce duce de la iubire la ură)....infinite puncte de contact cu tine, în căutarea a ceea ce ești, pentru descoperirea a ceea ce poți fi.

În ultima vreme sunt interesată de...granițe. Nu dintre teritorii, ci situate la limita dintre două stări, de zona de suprapunere, de posibilă confuzie între două stări.

M-am trezit angrenată într-un exercițiu de identificare a graniței dintre acceptare și resemnare.

Da, bine, știu că cele două nu se suprapun. Dimpotrivă, ele te situează pe direcții diferite pe traiectoria devenirii tale. Ceea ce accepți vine din împăcare cu ceea ce a fost, cu singurul lucru cu care s-a putut întâmpla. Când te resemnezi, implicit accepți că ceva nu se mai poate întâmpla dar rămâi conectat dar rămâi ancorat în tristețe, frustrare, dezamăgire.

Deși, Dex-ul o definește ca pe o acceptare senină a unei situații dificile, în mintea mea, resemnarea e mai mult o renunțare încărcată de tristețe, de durere, de neputință. Oricâte alte uși și ferestre ai lăsa să se deschidă în calea ta, rămâne mereu acel punct dureros pe care nu-l poți vindeca.

Resemnarea te duce dintr-o zi în alta, purtând povara a ceea ce nu poate fi.

Acceptarea presupune că pășești în prezent cu seninătate.
Acceptarea e alegerea care te eliberează de regretele asociate resemnării.
Până la urmă, te resemnezi că ceva nu poate fi și accepți că regretele nu fac decât să te țină în trecut.


Adică, m-am învârtit în jurul cozii și am ajuns la definiția din DEX???!!!!!

vineri, aprilie 26, 2013

Îmbrățișarea de primăvară....

Niște concluzii - premise :)


Paradox

Doar când risipești negura
din ceea ce este de neuitat
ești cu un pas mai aproape de iertare.

Doar când aduci în lumină
ceea ce este de neiertat
ești cu un pas mai aproape de uitare.

Doar când faci un pas 
mai aproape de ceea ce doare
Ești cu un pas mai departe spre vindecare.

Doar în dansul amețitor
în care înaintarea începe
cu un pas înapoi,
Ceea ce nu știi devine știut.

Doar ceea ce devine știut
Așterne liniștea
în pașii îndreptați 
Spre ceea ce nu știi.

miercuri, aprilie 24, 2013

Descântec

Lasă cântecul stins al inimii tale,
să se închidă în cercul iertării.
Și ceea ce a încremenit în tăcere,
Să se stingă
În sunetul fără ecou al uitării.

Sufletul tău va regăsi
acordul speranței
dezlegate de ceea ce nu poate fi.
Inima ta va învăța 
ritmul călătoriei
prin irepetabilul azi.

vineri, aprilie 19, 2013

Gândul unei dimineți...


Mă risipesc în somn -
ca într-o moarte de fiecare noapte.
și mă adun,
în zorii ce împrăștie liniștit întunericul,
ca într-o înviere repetată,
pentru care uneori  uit
sau nu știu cum să fiu  recunoscătoare.

Trec dintr-o zi în alta
fără să măsor trecerea timpului.
Mă bucur de fiecare moment
Ca de singurul miracol posibil.
Las inima să învețe să cânte
fără teamă,
în ritmul respirației senine a universului.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...